AMINTIRI CU SFINTI PDF

Fara sa faca o tragedie din situatia in care se afla, dansul a facut doar un anunt public la inceputul serii si apoi si-a tinut in continuare studiul, de parca nu se intamplase nimic deosebit. Sunt multe lucruri pe care vrea sa le realizeze Dumnezeu in viata noastra si prin viata noastra spre altii prin boala pe care El permite sa vina asupra noastra. Ce pot face eu ca aceste scopuri sa se implineasca in propria mea viata? Sotia dansului, sora noastra scumpa Bintia, are si ea cancer. Dumnezeu nu ingaduie raul trecator decat pentru ceva bun.

Author:Shaktijora Mazil
Country:Guinea
Language:English (Spanish)
Genre:Life
Published (Last):10 February 2010
Pages:252
PDF File Size:10.74 Mb
ePub File Size:10.89 Mb
ISBN:267-2-72333-702-5
Downloads:34328
Price:Free* [*Free Regsitration Required]
Uploader:Zoloshicage



Chiar si atunci cand a ajuns sa fie bine vazut si sa primeasca mari onoruri pentru contributiile aduse ca si explorator, David nu a uitat de familie, de rudeniile si prietenii lui saraci, carora le scria des. Avea o mare placere pentru natura, astfel ca a citit multe carti botanica, geografie si zoologie, si a cutreierat campiile sa studieze florile si vietuitoarele. Dragostea aceasta pentru natura avea sa ii fie de mare folos multi ani mai tarziu, cand fiind in intinsele paduri ecuatoriale ale Africii, a descoperit specii noi de vietuitoare, plante medicinale, comestibile, informatii pe care mai apoi le-a trimis Institutului Geografic si Botanic din Anglia.

Cand a implinit varsta de 20 de ani, inima lui a fost atinsa de Dumnezeu, si in el s-a produs marea schimbare spirituala. Inca de pe cand eram de 12 ani, m-am simtit pacatos, insa nu m-am simtit vrednic de a primi mantuirea; ci credeam ca trebuie mai intai sa ma fac mai bun. Am vazut atunci datoria, si prilejul nespus de mare de a primi imediat mantuirea prin Hristos.

Crezand cu umilinta ca Harul Ceresc m-a ajutat sa fac acest lucru, doresc sa imi arat atasamentul meu fierbinte pentru cauza Celui ce a murit pentru mine, inchinandu-mi viata in slujba Lui. Adevarul Evangheliei a luat stapanirea intregii lui fiinte, umpland-o de dragostea lui Hristos. Aceasta dragoste l-a calauzit prin calatoriile sale primejdioase din Africa, din primul moment cand a pasit pe acest intunecat continent, pana cand a murit pe genunchi, in coliba sa din Ilala.

Pe atunci nu avea decat 21 de ani, iar planul sau a fost ca mai intai de toate sa studieze teologia si medicina. Singura cale de urmat a fost sa lucreze vara pentru a se intretine iarna la scoala. In a studiat medicina si limba greaca la Universitatea Anderson din Glasgow. Vara se intorcea la fabrica si lucra pentru a-si strange bani, iar iarna continua studiile. Apoi, in a-l doilea an a luat legatura cu Societatea de Misiune Londoneza, si si-a depus candidatura ca misionar.

Intr-o scrisoare catre aceasta societate, David isi formuleaza astfel opiniile despre misiune. Dupa ce in septembrie a sustinut un examen in fata Societatii Misionare, a fost trimis pentru 3 luni de proba in Ongar, unde impreuna cu alti viitori misionari, sub indrumarea unui pastor, a invatat sa predice, si facea vizite in satele de primprejur.

Cand a trebuit sa tina prima predica in fata colegilor sai si a pastorului, dupa ce a citit textul, n-a mai avut ce spune. Din aceasta cauza, pentru ca nu vorbea oratoric, s-a facut un raport nefavorabil despre el, si, daca nu ar fi intervenit cineva pentru el, ar fi fost refuzat ca si misionar.

Dar a trebuit sa se intoarca din nou la inca 3 luni de practica. Apoi a plecat la Londra pentru a continua studiul medicinei. In timpul studiilor, s-a confruntat cu o problema grea pentru el, pentru ca el planuise sa mearga China, dar din cauza razboiului, Societatea nu ii dadea voie sa plece, asa ca trebuia sa mai astepte. Insa a facut cunostinta cu un barbat, Dr. Moffat, misionar in Africa, care a trezit mare interes printre conationalii sai pentru misiunea crestina de pe acest continet.

Iata cum l-a indruma el pe David. Voi pleca in Africa! Tot in acest timp a fost ordinat ca si misionar in Capela Albion din Londra, dupa care a facut o vizita acasa, si toata noaptea a tinut o conferinta despre misiune, iar spre dimineata David a incheiat conferinta citind Psalmul si , apoi acest tanar misionar si explorator a pornit spre Glasgow, unde s-a imbarcat pe vapor, cu destinatia Continentul Negru.

Tatal l-a insotit la plecare, unde s-au despartit si nu s-au mai intalnit niciodata. A trecut pe langa Cape Town si a ajuns in curand in interior, pe teritoriul Bechuana, unde slujea Dr. In drum s-a aprins de manie, cand a vazut cat de urat se poarta europenii cu bastinasii. Ceea ce l-a marcat insa cel mai mult a fost atunci, cand mai tarziu, fiind in interior, a vazut ororile la care erau supusi bastinasii, si sclavia care era in floare in vremea aceea.

Familiile erau despartite, mii de negri pusi in lanturi, iar trupurile celor care au pierit in urma tratamentelor imposibil de descris, fie erau pe marginea drumurilor, fie scheletelor atarnau in copaci, altele pluteau pe apa, iar noaptea se impleteau printre vaslele barcii lui.

Aceste orori nu l-au lasat insensibil pe Livingstone. Din contra, l-au intristat atat de mult, incat s-a hotarat sa lupte cu toata puterea impotriva sclaviei, si, cu toate ca in timpul vietii lui nu a vazut rezultate, ani mai tarziu, cand a fost abolita sclavia, numele lui a fost printre cei care au luptat si contribuit la incetarea acestui comert diabolic.

Marea sa dorinta a fost sa ajunga in zonele unde nici un misionar nu intrase, si unde nu se stia nimic despre Evanghelie. Astfel ca s-a stabilit in Mabotsa, in nordul continentului. Aceasta zona era plina de lei, care atacau satele si vitele, iar oamenii de frica, nu incercau sa omoare fiarele.

Intr-o zi, un leu pe care unul dintre bastinasi il ranise, a sarit din tufisuri, l-a atacat pe Livingstone, i-a sfasiat pielea si i-a zdrobit bratul. Insa Dumnezeu i-a salvat viata, si i-a pastrat-o, chiar daca diavolul a incercat de nenumarate ori sa il doboare. Greutatile prin care a trecut, sunt greu de descris si de imaginat. Si au recunoscut cu totii ca Livingstone nu era singur, ci Dumnezeu era cu el.

S-a imbolnavit de friguri de nenumarate ori. A fost atacat de animale salbatice. Intr-un sat, s-au strans toti sefii de trib din jur, ca sa il omoare. Calatoarea de multe ori ud toata ziua, cu mainile sangerande si cu pantalonii rupti pana la genunchi, zile intregi prin mlastini, sau prin ape putin adanci. Ani intregi a dormit pe pamant sau iarba uda, motiv pentru care s-a imbolnavit de reumatism.

Caprele, care ii dadusera lapte, au murit, mancarea i s-a sfarsit, si a fost de multe ori nevoit sa manace doar porumb african, fara nici un gust, si care nu-l satura niciodata. Uneori ii era asa de foame, incat noaptea visa ca participa la mese incarcate cu bunatati englezesti. Ca urmare s-a imbolnavit foarte grav, de doua ori in acel an. Oamenii care il ajutau la bagaje l-au jefuit de multe ori, s-au l-au parasit, si l-au lasat singur.

Deasemenea, boierii germani i-au pus foarte multe piedici, incercand sa impiedice misiunea lui Livingstone. S-a casatorit si a avut copii, insa din cauza conditiilor neprielnice de viata, a trebuit sa stea despartit de familia lui, pe care a trimis-o in Anglia, iar el a continuat lucrarea in Africa, macar ca multi au imprastiat vorbe urate despre el, din cauza ca era despartit de familie.

Prima calatorie in Anglia a facut-o dupa 16 ani de misiune neintrerupta. Ultimii doi ani, din iulie pana in octombrie , au fost anii cei mai tristi din viata lui. A privit miile de sate despre care ii spusese Dr. Moffat, si care l-au facut pe el sa isi dedice viata lucrarii in Africa. A predicat la mii si sute de mii de bastinasi. Dar puterea l-a parasit in Picioarele il dureau din cauza ranilor; ii cadeau dintii din cauza bolilor, iar trupul si inima ii erau atat de slabite incat a stat timp de optzeci de zile in coliba lui, dorindu-si sa fie acasa.

Tanjesc sa-mi termin lucrarea si sa merg acasa, daca e voia Domnului. Ultimele luni ale vietii lui le-a petrecut continuand lucrarea la care a fost chemat, desi avea piciorele ranite, iar in luna martie, fiecare zi a fost marcata de dizenterie si dureri ingrozitoare. In fiecare loc pe care-l considera potrivi, le cerea oamenilor lui sa se opreasca si sa il lase sa se odihneasca.

Data de 29 aprilie a fost ultima lui zi de calatorie. Ajunsese in satul Chitambo, in Ilala, situat pe lacul Bangweolo. Aici, bolnav de moarte, si-a dus jurnalul la zi, a desenat harti si a dat ordine. Cat de eroic a putut fi acest suflet, chiar si pana in ultima clipa. S-a odihnit in 30 aprilie dar la ora patru dimineata, din 1 mai , baiatul care dormea in fata colibei lui Livingstone s-a trezit, si-a vazut stapanul, si l-a chemat pe Susi.

La lumina lumanarii l-au vazut, dar nu era in pat, ci era ingenunchiat langa pat, cu capul in maini. Adevarul trist si totusi asteptat era evident; pornise in cea mai lunga calatorie, fara nici un ajutor langa el. Insa murise in timp ce se ruga, rugaciune facuta cu acea atitudine de respect, specifica lui, incredintandu-si duhul si pe toti cei dragi lui in Mana Mantuitorului; si incredintand Africa, mult iubita Africa, cu toate durerile ei, pacate si nedreptati care i s-au facut vreodata, in mana Razbunatorului celor nedreptatiti si Rascumparatorului celor pierduti.

Slujitorii lui care erau cu el, condusi de Susi, au luat inima din trupul neinsufletit al liderului lor si au inmormantat-o sub un copac, langa locul unde murise. Iar trupul l-au imbalsamat, si dupa un drum de 9 luni au ajuns la ocean, si l-au trimis cu un vapor in Anglia. In 18 aprilie , ramasitele au fost asezate in marea catredrala, Westminster Abbey, alaturi de mormintele regilor si ale celor mai mari oameni ai Angliei.

A trait printre cei mai de jos oameni, a fost ingropat printre cei mai de seama regi, insa traieste vesnic printre cei mai neprihaniti credinciosi, acolo unde nu mai exista nici durere, nici boala, nici despartire.

JOAO BIEHL VITA PDF

Amintiri cu sfinti

Subscribe to feed Prefata I Amintirile sunt comorile pe care nu ni le poate fura nimeni. Oamenii despre care va voi vorbi in aceasta carte au fost instrumentele omenesti care, in mana unui desavarsit Maestru, au modelat caracterul meu, aflat intr-o continua si necesara formare. Eu cred ca da. Pentru altii este insa probabil nevoie de o mica explicatie.

BU KEK SIANSU CINTA BERNODA DARAH PDF

Prefața IV

Amintirile sunt comorile pe care nu ni le poate fura nimeni. Ascunse in cutele memoriei noastre, aceste amintiri sunt veritabile puncte de reper, clipe in care cineva sau ceva ne-a atins "existential" si ne-a modificat pentru totdeauna traiectoria in procesul devenirii noastre intru fiinta. Oamenii despre care va voi vorbi in aceasta carte au fost instrumentele omenesti care, in mana unui desavarsit Maestru, mi-au modelat caracterul meu aflat intr-o continua si necesara formare. De ce am intitulat aceasta carte "Amintiri cu sfinti"?

KATALOG PIPA HDPE PDF

.

Related Articles